Despre mine


Sunt visatoare si otimista in general, am si momente de melancolie uneori, pe toate le gasiti pe blogul meu

Blogs Home » Litere » Carti » Atunci şi Acum

Atunci şi Acum

Blog personal cu recenzii de carti, ingrijirea animalelor, povesti de viata, ganduri de zi cu zi, muzica, filme, poezii.

Articole Blog

01. NIUTOP - Paint Marker Pen - Dec 4, 2019 2:20:00 AM

I was given the chance to try out this nice Paint Marker Pen that I love! Here where I live I have a few materials that I can try them on, without making a mess all around. So, first I tried using them to make some stamps on my shirt,  I liked the stamps and colors on my shirt. 

Then I realized that I have a few seashells in my room, I live in Palm Beach, so I can tried to decorate them. I pretty much like the result, as a first try. What do you think?

About the markers: 
Premium Quality Paint Pens For True Artists: Extra fine point nylon tip paint marker pens water based with smooth flow, quick-drying, weather resistant, high quality certificated ink, environmental friendly. Perfect Acrylic Paint Pens Kit for Rock Painting, Glass Painting, Stone, Wood, Fabric, Glass, Metal, Ceramic, DIY Art Crafts and Most Surfaces.
32 VIBRANT COLORS PAINT MARKERS:14 BASIC COLORS: Black, White, Blue, Red, Yellow, Green, Light Green, Pink, Violet, Orange, Brown, Light Brown, Chocolate, Grey. 5 PASTEL COLORS: Pastel Yellow, Pastel Pink, Pastel Blue, Pastel Violet, Pastel Green. 13 METAL COLORS:Gold, Silver, Metal Blue, Metallic Violet, Metallic Red, Metal Green, Metal Pink, Metal Turquoise, Metal Orange, Metal Dark Gray, Metal Bronze, Metal Brown, Metal Dark Green.Different Colored Paint Pens Can Be Used In Different Place.

Easy To Use water based Paint Pen Set: 'Unique Valve Action' means you simply push the tip down on paper a few times to prime the pump then enjoy a rich, smooth, free-flowing paint pen experience. And once you’re done with your project, the paint stays bright as ever - it’s dishwasher-safe, oven-safe. Nothing less than premium quality in every drop of pigment!
For artists of all skill levels. 
Smooth Writing Rock Painting and Glass Painting Pen Kit: Write on nearly any surface with your imagination and creation, you can easily to use these vibrant paint pens for rocks, wood, metal, plastic, paper, stone, rubber, glass, canvas, ceramic, fabric and so on.
For the future I will try to do some lettering and writing with them. Do you have other ideas about what projects can we do with these markers? Let me know if you tired something interesting, I am curious.
02. Alcohol based markers - my new experience - Nov 28, 2019 3:14:00 PM

Hello there, I really want to share with you my new experience in art and drawing practicing, hope you'll enjoy reading and the information will be useful for you!
A week an a few days ago I ordered a pack of 80 alcohol based markers, previously I have watched lots of art clips on YouTube featuring artists that where using them. 
It's one of my first experiences using this types of markers, I have a pack of ten markers like this at home in Romania, but I didn't really managed to figure out how to use them there - the time was short between buying them and my departure to the USA.
Since I have them here in the US I have managed to enjoy using them, to practice mixing the colors and to lay them on the paper, this stuff is fun. 
The brand that I have it's one less expensive - Caliart, you can see the link here.
What to Look for in Alcohol-Based Markers
Color brightness: The brightness of the colors, believe it or not, makes a difference when it comes to putting them on paper and getting the job done. You have to make sure that the color pops out of the page, and if it doesn’t, then the markers shouldn’t even make the list.High-end tips: Tips that can do fine points, but also turn to do thicker lines is essential. Depending on the coloring or pictures you’re doing, you need to make sure you have the right lines for the job.Fast drying: The markers should always be able to dry faster than some of the other options out there. You do not want smudges and smears across the paper, or your hand. Make sure to check out the drying times.Many different colors in a set: Choosing a set that only has 6 to 8 different colors is not going to give you a variety to choose from. You need to go with colors that provide more than 12, so you have a wide selection and many options to choose from for all of the pictures you make or color.I also have my color chart - with the three sets that I have now Caliart (80 pcs) and another two with 6 color skin tones and a pack of 12 with diffrent colors.

My tip for you when you buy a set with so many markers is to make a color chart to keep in front of you when using the markers. The colors of the caps is a little bit different than the colors on of the markers.

I have tried to do some portraits with them, I am still practicing using and mixing. I enjoy doing that.
The markers are dual tip:  Broad chisel (approx. 1-7mm) and fine point (approx. 0. 7mm) nibs for precise highlighting and underlining. Allowing you to write in both thin and thick lines, providing great versatility. 
My Caliart markers came in a black case so I can have them easily on my desk, I can store them and the markers won't need to much space. 
For me this set it was the best option, the quality of the markers are good, the price it was not high as I expected, a set like this by other brands can go up to 200 dollars. 

What is new about you? :DI will post a little bit about thing I see here in Florida in short time, and maybe some drawing and paintings I made since I am here. Cheers! 

03. The Handmaid's Tale - The graphic novel (English review) - Nov 11, 2019 4:59:00 PM

This is my first English Book Review, on this blog I usually publish book reviews and some different thoughts, that makes this space more than a book blog. It makes it personal, my space. I have published some articles in English before: about my Youth Exchange experiences in Europe and first thoughts about my move to Florida. 
I wrote two years ago about The Handmaid's Tale by Margaret Atwood, the review is in Romanian language, but now I have the opportunity to cover the subject in English language too. 
The Handmaid's Tale is a dystopian novel by Canadian author Margaret Atwood, originally published in 1985. It is set in a near-future New England, in a totalitarian state resembling a theonomy that overthrows the United States government. 
The novel focuses on the journey of the handmaid Offred. Her name derives from the possessive form "of Fred"; handmaids are forbidden to use their birth names and must use names derivative of those of the male, or master, whom they serve.
The Handmaid's Tale explores themes of women in subjugation in a patriarchal society and the various means by which these women attempt to gain individuality and independence. The novel's title echoes the component parts of Geoffrey Chaucer's The Canterbury Tales, which is a series of connected stories ("The Merchant's Tale", "The Parson's Tale", etc.).
Offred is struggling to survive in a totalitarian system where the individuality and individual has no importance, but the importance is on the masses that follow the rules of the Government. 
Her role is to give life in a society that is struggling to reproduce, she has to serve a man named Commander and his wife, the book follows the Genesis 30:18 from The Bible: 
Then Leah said, "God has rewarded me for giving my servant to my husband." So she named him Issachar.She details her life starting with her third assignment as a Handmaid to one such Commander. Interspersed with her narratives of her present-day experiences are flashback discussions of her life from before and during the beginning of the revolution, when she finds she has lost all autonomy to her husband, their failed attempt to escape to Canada, her indoctrination into life as a Handmaid by the government-trained Aunts, and the successful escape of her friend Moira.
I can easily resonate with the story of the book as I come from a country where was Communism before.A totalitarian system where the Government ruled everything, especially the private life of the people. The food was rationalized, the abortion was illegal, there were no contraceptive measures allowed to increase the number of population, and the freedom of speech and thinking were all banned.

The illustrator of this book is Renée Nault, I love her interpretation of the story and her way of making the illustrations. The graphic novels are easier to read and the visual part of them makes you to get faster into the story, I love this part. 
The other graphic novel that I reviewed on the blog is Persepolis ( you can find the post here and here), the posts are also in Romanian language, I didn't have the opportunity to read them in English yet. 
What are you reading?
How are you?

04. New start, new place - Oct 21, 2019 7:12:00 PM

EN> (RO mai jos)Hello everybody, nice to be here again for a while. 
Long time of no see. I am starting this post in English with Romanian below.It's my third week in Florida and I am still accommodating with this place, people and schedule. This new cultural experience is very interesting. Here people are usually smiling when you make visual contact with them - thing that in Romania is unusual and seen as very strange sometimes. 
Hi, how are you? it's one of the common phrases they'll tell you when meeting someone, even you don't know the person. It's polite to answer back, don't enter in detail, just say that you are good and ask the other persons about herself/himself.
Despite of Romania, here the people are all around the continent, and also from other places outside, like I am.
Three days ago I went out with some friends and we stopped at the Mendel Public Library in West Palm Beach. We needed to cross a bridge and walk for a while to get there. But the things we saw are very nice, buildings, palm trees, cars, boats, street arts.

The space of the library is great, ladies at the front desk where very nice and excited to hear that some Romanian people want a library card there.
They have computers at check-out and you need to do that by yourself, which is great. At the beginning I needed assistance, but the lady was very happy to do that for me.

Mandel Public Library, West Palm Beach

Street art under a bridge between Palm Beach and West Palm Beach

I needed to get used with the lizards all around, they also have large iguanas in Florida. I am assuming they are not dangerous creatures.

But it's nice being here and doing all fun stuff.
What are you doing?
What are you reading?


Salutare tuturor! N-am mai fost de ceva vreme pe blog, dar mă bucur că am găasit răgazul să mai scriu acest articol.

Deja de trei săptămâni sunt în Palm BeacH, Florida (Statele Unite ale Americii). Locul acesta este foarte frumos și mă bucur să am șansa de a trăi și această experiență.

Oamenii de aici sunt în general foarte politicoși, zâmbesc atunci când faci contact vizual cu ei și te întreabă mereu ce mai faci, chiar dacă întrebarea e parte din forma de salut (Hi, hwow are you?). Politicos este să răspunzi că ești bine  și să întrebi și tu la fel (good, how are you?).
Rar ajungi să intri în detalii, de altfel nici nu e nevoie cu un străin, dar e bine să fii și tu politicos ca individ și să saluți.
În România este ciudat să zâmbești și să saluți necunoscuții: da, trebuie să salutăm și acolo vânzătorii de la magazin, colegii de muncă, vecinii etc. dar aici ești salutat și de oamenii de pe stradă, pentru simplul motiv că ai trecut pe lângă ei și v-ați întâlnit privirile.

Printre altele, locurile pe care le-am văzut aici sunt frumoase: case, mașini, palmieri, clădiri, artă stradală, culturile locuitorilor etc.

Zilele trecute am fost la Biblioteca Publica Mandel din West Palm Beach și mi-a plăcut tare mult. Am făcut un abonament, complet gratuit aici la ei, doamna de la intrare a fost extrem de încântată să ne servească pe mine și colegele cu care am fost (am pus o fogotrafie cu primul etaj în articol).

Au calculatoare pentru a-ți scana materialele pe care dorești sa le împrumuți. Pui cartea (sau ce vrei sa iei) pe masa într-un pătrățel, iar calculatorul îți arată automat articolul.

De asemenea, există posibiliatea de a lua acasa DVD-uri, cărți lecturate și alte materiale. Mi-a plăcut mult.

Am să revin , probabil cu o recenzie în limba engleză, dar până atunci vă doresc spor în toate și vă mulțumesc că îmi înțelegeți întârzierea.
Voi ce mai faceți? Ce citiți?
Din însoritul Palm Beach, Florida,

cu drag!

05. Din capul meu - Sharon M. Draper - Aug 26, 2019 9:52:00 PM

Am zis că vă fac o recenzie rapidă pentru o cărticică pe care am găsit-o pe rafturile librăriei la care am lucrat luna aceasta cu copiii.
Din capul meu prezintă povestea unei fetițe puternice de doar unsprezece ani diagnositcată cu  paralizie cerebrală. Melody este condamnată să rămână tot restul vieții într-un scaun cu rotile, fără să fie capabilă să umble, să mănânce sau să se îmbrace singură.
Și cum toate astea nu par a fi de ajuns, fetița este diagnosticată cu retard mintal în mod eronat din cauza incapacității sale de a articula cuvintele.
Ce nu știu apropiații fetei, dar află cititorul, este că Melody are o memorie extrem de bună, este inteligentă, capabilă să înțeleagă lumea din jur și are un simț al umorului debordant, pe scurt, este o fetiță briliantă.
"Cuvintele din absolut toate cărțile pe care mi le-a citit vreodată tata mi-au rămas în minte pentru totdeauna."Subestimată de profesori, sistem, dar încurajată de familie și apropiați, lui Melody i se oferă o formă de comunicare cu ajutorul MediTalker-ului, un fel de tabletă prin care fata își comuncă gândurile.
Școala este locul în care trece prin cele mai mari provocări, condiționată să stea în clasa H-5 alături de alți elevi cu nevoi speciale. Melody nu este prea stimulată intelectual și deci se simte frustrată fiind nevoită să audă iar și iar aceleași cântecele pentru copii mici și i se ceare să repete frecvent alfabetul împreună cu colegii de clasă.
Fiecare copil din clasa în care se află are diferite nevoi speciale, de la probleme locomotorii până la retard într-o formă mai gravă sau mai ușoară.
Într-o zi, la orele de integrare în clasele normale, Melody ia parte la un test de cultură generală. Îl trece cu punctaj maxim și este acceptată în echipa ce va reprezenta școala la un concurs de cunoaștere.
Din acest moment, viața fetei capătă un nou sens, iar familia o srpijină în drumul ei de învățare. Din păcate, este din nou subestimată, iar cunoștințele ei sunt adesea puse la îndoială din cauză că este asistată de un calculator.
Melody Brooks devine astfel personajul simbol al copilului cu handicap. Copilul subestimat și considerat o povară pentru societate și uneori pentru propria familie. 
Să vă spun părerea mea
Din păcate, nici în România situația nu este roz. Nu reușim să le oferim copiilor sau adulților cu handicap locomotor nici măcar căile minime de acces pentru diferite facilități. Nu avem nici elementarele rampe de acces spre școli, bănci, facultăți sau spații publice, ce să mai spunem de educație incluzivă și accesul la cărucioare acționate electric pentru cei care au nevoie.
Mi-am adus aminte acum că în facultate aveam o colegă în cărucior. Niciuna dintre intrările în sălile de curs sau clădirile unde studiam nu avea rampă de acces. Nici măcar una. Eram nveoiți să o ridicăm la prorpiu în multe situații ,cu căruciorul, ca să ajungă și ea la cursuri. Prindeam mai mulți de cărucior și o trăgeam pe scări în sus, se potrivea să avem de urcat etaj, nu doar câteva scări de la intrare.
La o altă situație de acest gen am luat parte și săptămâna trecută. Stăteam cu un prieten pe o bordură și mă odihneam lângă vitrina unei bănci din centru orașului. A venit un domn în scaun cu rotile, banca nu avea rampă de acces. A fost chemat responsabilul și îmrepună cu un alt angajat l-au ridicat pe domnul cu scaun și l-au băgat înăuntru ca să-și rezolve situațiile de la ghișeu.
E frustrantă această lipsă de interes față de nevoile celorlalți. Cred că dacă aș trece prin situații precum Melody, fosta mea colegă sau acel domn, Din capul meu ar sări multe gânduri negre. 
Romanul acesta este un manifest care vorbește în numele celor subestimați, celor marginalizați, care sunt diferiți și totuși sunt oameni la fel de capabili intelectual precum suntem și noi. 
Mi-a plăcut punctul de vedere exprimat în carte, mi-au plăcut personajele, deși simple și create pe înțelesul micilor cititori.

06. Frumoasele adormite - Yasunari Kawabata - Aug 18, 2019 11:20:00 AM

Frumoasele adormite de Yasunari Kawabata a fost una dintre cărțile cu care m-am îndeletnicit eu în ultima perioada, asta după ce am găsit la librăria la care lucrez un roman simpatic: Din capul meu de Sharon M. Draper și am citit o carte adorabilă pentru Mama de Hélène Delforge. Despre acestea din urmă vom discuta cu altă ocazie, cel mai probabil în alte articole pe blog. 
Despre autorKawabata în 1968YASUNARI KAWABATA s-a născut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperială din Tokyo. A debutat în 1925 şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008, 2012). În 1948 şi-a câştigat definitiv notorietatea cu romanul Ţara zăpezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007; Humanitas Fiction, 2015, 2018). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, în 1968, motivaţia juriului fiind „pentru măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez". S-a sinucis în aprilie 1972, la mai puţin de doi ani după moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima. 
Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se numără Maestrul de go (Meijin, 1951; Humanitas Fiction, 2007, 2014), O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2015), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010; Humanitas Fiction, 2016), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1960; Humanitas, 2006; Humanitas Fiction, 2014, 2018), Vechiul oraș imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009, 2015, 2017), Frumusețe și întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013, 2018) și romanul apărut postum, Păpădiile (Tanpopo, 1972; Humanitas Fiction, 2015, 2018).
 O primă selecție din povestirile scrise de Yasunari Kawabata între 1936 și 1958 a fost publicată în colecția „Raftul Denisei" sub titlul Valsul florilor în 2013, iar volumul Povestiri de ținut în palmă (Tenohira no shosetsu), ce reunește povestiri scrise între 1916 și1964, în 2018.
Despre carteFrumoasele adormite este considerată, probabil, carte erotică. Eu am zis că este mai degrabă un roman psihologic, o incursiune în mintea lui Eguchi, bărbat trecut de vârsta de mijloc ce frecventează o casă a plăcerii.

La lăsarea întunericului, bărbați aflați de finalul vieții vin să-și petreacă noaptea alături de tinere necunoscute pe care le găsesc și le lasă întodeauna într-un somn adânc. Acestea nu pot fi trezite nici de un gest violent, nici de vreo sărutare. Nu ripostează și nu rețin nimic din ceea ce se întâmplă în noaptea petrecută alături de vârstnici.

"Puritatea fetei reprezenta mai degrabă neputința bătrânilor." 
În cele cinci nopți petrecute în pat cu frumoasele adormite, lui Eguchi i se desfășoară în fața ochilor filmul veiții: de la primele momente de erotism petrecute alături de fata din tinerețe, paternitatea și viața de familie, iar mai apoi acceptarea momentului în care se află în viață - bătrânețea.

Eguchi este sensibilizat de neputința frumoaselor adormite, le descoperă și le admiră: de la pielea albă sau nu, sânii plini sau mici până la linia coapselor, toate vor fi observat în amănunt de bărbat.

Misterul creat de clienții care frecventează casa și de fetele adormite care le țin companie pe timp de noapte stârnește în Eguchi dorința de a afla adevărul despre acest loc.

Să vă spun părerea meaRomanul este unul al senzațiilor, al descrierilor și al legăturilor create de momentele pe care Eguchi le trăiește alături de aceste tinere adormite. Toate au vârsta până în douăzeci de ani, ne spune autorul. Contrastul dintre tinerețea fetelor și etatea bărbaților este mare, nefiind capabile să riposteze, prezența lor poate duce la adevărate fantasme erotice și senzații dureroase create de amintiri din viață.Mi s-a părut interesantă această incursiune nostalgică în mintea unui bărbat aflat aproape de apogeul vieții.
Voi ce mai citiți? Cum vă petreceți timpul rămas din această vară?
07. Viața secretă a albinelor - Sue Monk Kidd - recenzie - Aug 4, 2019 7:44:00 AM

Au trecut opt ani de când am citit Viața secretă a albinelor pentru prima dată. Eram în liceu, cu foarte puțini ani mai mare decât Lily, eroina romanului.
Mi-am amintit de ea recent, am văzut că Editura Polirom a scos acum doi ani o nouă ediție a cărții. Eram curioasă dacă este același text, cred că într-adevăr este, pentru că în ambele ediții, traducerea aparține lui Victor Ghiga.
N-am reușit să rasfoiesc încă ediția cea nouă, dar când am să o văd în librărie, o voi face. 
La această re-lecturare a cărții am reușit să descopăr noi semnificații, idei noi și înțelesuri noi, pe care nu le-am înțeles acum opt ani. Probabil și din cauză că atunci vedeam viața puțin diferit, prin prisma unei adolescente de șaptesprezece ani.
"Cei care cred că nimic nu e mai îngrozitor decât moartea nu știu nimic despre viață."Viața secretă a albinelor este un roman al descoperirii de sine, al maturizării și al aflării adevărurilor vieții. O cunoaștem pe Lily Owens, orfană de mamă și chinuită de un tată frustrat și neînțelegător.Singura companie a fetei este negresa Rosaleen, semi-analfabetă, vulcanică, dar bine intenționată, alături de care trăiește, împreună cu tatăl, într-un orășel segregat rasial din Carolina de Sud.
Pe fondul acordării drepturilor la vot pentru persoanele de culoare, Rosaleen și Lily intră într-o încăerare cu un grup de rasiști. Acesta este momentul în care cele două se hotărăsc să părăsească micul orășel în care T. Ray, tatăl fetei, își are ferma de piersici. 
Lily și Rosaleen vor ajunge, aduse de misterul ce o macină pe adolescentă din copilărie, în casa surorilor  Boatwright.Copila descoperă tainele apiculturii, iubirea maternă, primii fiori ai dragostei dar și devoțiunea către Fecioara Maria, alături de May, June și August. Lipsa afecțiunii și o traumă din primii ani de viață, o împiedică la început pe Liliy să își dezvăluie adevărata identitate, dar August, apicultoarea îi acordă timpul și sprijinul necesar. 
"Orice ființă, oricât de mică vrea să fie iubită."Mi-a plăcut mult cartea, legătura strânsă de familie a surorilor, dar și prietenia lor cu Lily m-a impresionat. Fiecare dintre cele trei surori cu nume ca lunile anului - are o coloană vertebrală foarte bine construită, mă refer ca mod de construcție al personajului.Preferata mea, dintre surori, este May. Ea este descrisă ca fiind atât de sensibilă încât orice veste proastă pe care o primește, ori gândac strivit, o aruncă într-o depresie. Din acest motiv, surorile o sfătuiesc să-și construiască propriul zid al plângerii pentru a se descărca de povara supărărilor. 
"Poveștile trebuie spuse, altfel mor, și când mor poveștile, nu ne mai putem aminti cine suntem și de ce suntem aici."Faptul că am recitit cartea după ani de la prima lectură, nu i-a ștribit deloc farmecul. Ba din contră, am realizat că îmi place la fel de mult, uitasem multe detalii de prima dată când am citit-o.
Pentru că e luna august, când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului, cartea aceasta este o lectură potrivită de vară din care învățăm cum Fecioara Maria îi unește și îi ajută pe oamenii care se aseamănă și care au nevoie unii de alții.

Voi ce mai citiți în aceste ultime săptămâni calendaristice de vară?
Ce repede trece vara. Eu încă mă gândesc ce să mai citesc și mă pregătesc pentru o posibilă călătorie. Sunt extrem de curioasă ce va ieși din aceste combinații.

08. Ce cărți (re)citim vara aceasta? - Aug 1, 2019 8:37:00 PM

E vara aproape de final, începutul ultimei luni calendaristice de vara și totuși, căldură vom mai avea cel puțin până la mijloc de septembrie. 
Acum este perioada aceea în care timpul trece alene pe lângă noi, ne lasă înăbușiți de căldură și mereu cu gândul la răcoare, călătorii, libertate, ceva rece și odihnă.
Vara e momentul anului în care ne mai permitem mici scăpări, aventuri, iubiri, copilării, indiferent de vârsta la care am ajuns. Vara se termină mereu cu amintiri plăcute (summer always ends with good memories).
Pentru zilele toride de vară am întocmit o mică listă de lecturi - ale căror recenzii le puteți citi pe blog:
Să ucizi o pasăre cântătoare și Du-te și pune un străjer sunt două cărți publicate de autoarea americană Harper Lee. Acțiunea lor are loc într-o comunitate din Albama, Statele Unite, perioada anilor 1930-1960.
Cărțile propun teme precum rasismul, inechitățile sociale, condiția umană, drepturile omului, diferențele de gen, copilăria și maturizarea într-un peisaj pitoresc (tipic american) cu veri toride și copii albi și negri ce aleargă desculți prin soare.
Rămânem în perioade aproximativ asemănătoare și pe același continent cu romanul Culoarea purpurie de Alice Walker. 
Cartea abundă de personaje, toate au o legătură de rudenie, într-un fel sau altul, cu Celie Johnson o femeie de culoare. Măritată cu forța de cel pe care îl considera tatăl ei și despărțită de sora mai mică și de proprii copii, Celie este nevoită să ia viața ca a tare în casa "domnului", cum îl numește ea pe Albert, soțul ei.Viața personajului feminin nu e prea frumoasă, este de-a dreptul grea, dar suntem întâmpinați cu câmpuri de flori purpurii ce se vor admirate. 
O altă carte la care m-am gândit că se potrivește în lista mea este Călătorii cu Charley, John Steinbeck ne invită cu el și pudelul său într-o călătorie prin Statele Unite ale Americii.
Miles este chinuit de acomodarea la Culver Creek, descoperă campusul școlar și oamenii care trăiesc acolo, de la elevi și până la profesori. Se alătură unui anturaj destul de dubios, în care șef este o fată extrem de impulsivă, Alaska Young, îi cunoaștem pe acești adolescenți în romanul YA Căutând-o pe Alaska de John Green. 
Memoriile unei gheișe ne scoate un pic din America și ne duce în casele de ceai japoneze, alături de Sayuri și de alte maestre ale companiei în servirea ceaiului din înalta societate.
Am pomenit doar de cărți scrise de americani până acum? Nicio problemă, trecem la români. Eliade scrie în Nuntă în cer despre dragoste și fazele sale. Cunoaștere, extaz, acomodare, distanțare...Acțiunea cărții are loc în Bucureștiul interbelic, societatea fiind caracterizată ca lipistă de moravuri. 
Despre Teodoreanu ce ziceți? Vă place? Din cartea Lorelei mi-a rămas și acum în minte replica în care fata -  poreclită Luli boy- spune că așteaptă cocorii. Descrierile sunt extrem de frumoase.
"Cu toată vitalitatea ei copilărească, puțintel băiețească în anii dintâi, apoi treptat feminizată, Luli era o "tăcere". Sufletul ei era un parfum ascuns: poate tocmai de asta parfum."
Cam acestea sunt recomadările mele estivale. Voi ce mai citiți?
Eu recitesc Viața secretă a albinelor, vreau să republic recenzia și să caut alte semnificații față de cele pe care le-am găsit acum câțiva ani, când am citit cartea pentru prima dată. :) 
09. Viața secretă a marilor scriitori - Robert Schnakenberg - Jul 17, 2019 3:13:00 PM

E vara în toi și e momentul să mai citim și noi, nu? Am reușit săptămâna trecută să pun mâna pe Viața secretă a marilor scriitori (Tot ce nu ți-au spus profesorii despre romancieri, poeți și dramaturgi celebri). Cartea cuprinde, după cum îi e subtitlul, picantaerii și ciudățenii, tabieturile și obiceiuri ale scriitorilor consacrați - probabil că ei înșiși nu ar fi dorit ca lumea să afle despre ele. 
Emily, Charlotte, Anne

De exemplu, surorile Brontë au crescut într-o casă tristă, înconjurată în trei părți de un cimitir. Au fost în total șase copii, dintre care doar patru au atins maturitatea. Două surori au murit după ce s-au îmbolnăvit de tuberculoză la pensionul unde învățau. Acest lucru l-a determinat pe tatăl lor să își retragă ceilalți copii de la școală. Cele trei surori: Chralotte, Anne și Emily au studiat pe cont propriu ajungând să publice sub pseudonime literare masculine. 
Fratele lor moare din cauza alcoolismului și a tubecrulozei, urmat fiind într-un timp destul de scurt și de surorile sale. 
Charles Dickens, un britanic cu un caracter precum al celebrului personaj Ebenezer Scrooge, avea o obsesie pentru morga din Paris unde erau expuse cadavre ale decedaților nerevendicați.De asemenea, autorul avea în birou o bibliotecă ce masca o ușă secretă. Pe copertele cărților din această bibliotecă sunt titluri fictive precum: Cinci minute în China sau Viețile unei pisici. 
De asemnea, aflăm despre fanteziile sexuale ale lui James Joyce, despre vizitele la spa pentru nudiști ale lui Kafka - și partea hazlie nu se termină aici- despre Tolstoi - creștinul convins ce i-a oferit spre lectură în nopatea nunții jurnalul său intim miresei de doar 18 ani. Tânăra avea să noteze în propriul ei jurnal că a fost prea multă informație pentru ea și s-a simțit dezgustată când a citit despre escapadele amoroase ale proaspătului său soț cu alte femei. 
Mai vreți și alte informații în legătură cu autorii voștri pereferați? Cartea este accesibilă, scrisă cu umor debordant și paginată foarte interesant. Seamănă, ca stil, cu o carte de benzi desenate.Singurul cusur, ar putea fi, faptul că Robert Schnakenberg, autor american, n-a făcut puțină cercetare și n-a scris câteva pagini și despre scriitorii români. Ei bine, n-a făcut-o el, dar ar fi fost drăguț ca cineva să adauge și câțiva autori români, cel puțin ca să-mi facă mie pe plac ;) 

Mă bucu că am adăugat cartea aceasta în prorpia mea bibiliotecă. Voi ce lucruri interesante cunoașteți despre autorii preferați? Interesante, picante, amuzante. N-au fost sfinți, au fost artiști, oameni ca noi.
Ce mai citiți vara aceasta? Eu în paralele citesc În Brooklyn creșre un copac de Betty Smith. O carte de atmosferă despre care abia aștep să vă vorbesc. :D Lectură plăcută!
10. Du-te și pune un străjer - Harper Lee - Jun 17, 2019 1:01:00 PM

Azi se împlinește o lună de când am publicat ultima recenzie pe blog. A fost coincidență să termin de citit două cărți în aceeași dată în două luni diferite (consecutive).
Am început să citesc Du-te și pune un străjer, continuarea romanului Să ucizi o pasăre cântătoare anul trecut, parcă.Terminasem de citit prima carte publicată de Harper Lee și eram extaziată, cineva mi-a sugerat să citesc continuarea. Eram uimită. Există o continuare? Da! 
Sunt multe discuții pe seama acestei continuări, care s-a dovedit a fi de fapt un draft al primului roman. Deși acesta a apărut în 2015.Autoarea ar fi schimbat ulterior detalii ca să poată fi publicat - ziceau unele voci că nu fusese destinat publicării în mod inițial, dar Lee avea nevoie de bani pentru îngrijire (ajunsese deja la o vârstă).
Există și dubii că n-ar fi fost scris de ea, că ar fi mâna lui Truman Capote, dar eu zic că sunt doar suspiciuni nefondate. 
Du-te și pune un străjer răstoarnă puțin tot ce am aflat în prima parte. Copiii din primul roman au crescut - acțiunea este centrată tot pe Scout, ajunsă acum la 26 de ani.
Scout revine din New York la ea în Maycomb pentru vacanță. Îi vedem pe toți cam îmbătrâniți - de la Calpurnia care e pensionată până la Atiicus (eroul suprem) care este îngrijit de mătușa Alexandra.
Poartă stigmatul de fată nemăritată - ceea ce o face Jean Louise nonconformista cu care ne obișnuisem în primul roman. Cu toate acestea, este atrasă de Henry,  asociatul tatălui său. 
"Dragostea e singurul lucru pe lumea asta fără echivoc. Există mai multe feluri de dragoste, dar treaba stă la fel cu toate: iubești sau nu iubești." (p.21)
Avem câtrva flash back-uri din copilăria și adolescența copiilor Finch, dar romanul nu-l egalează măcar pe primul, este și părerea mea.
Lumea construită inițial rămâne în picioare, poate mai plină de prejudecățile din prima carte, de temeri și incertitudini. 
Negrii sunt încă ținuți la margninea societății, ba mai mult, albii încep să se teamă de ei și de puterea pe care ar putea să o capete aceștia deoarce NAACP (Organizație din Statele Unite care cere drepturi pentru persoanele de culoare) promovează destul de agresiv drepturile acestui grup de oameni.
Jean Louise nu este pregătită să înțeleagă temerile albilor - iar lumea ei este zdruncinată în momentul în care aude un discurs rasist ținut de Atticus - exemplul ei suprem de dreptate.
"Am nevoie de un străjer care să-mi spună (...) Ăsta e un fel de dreptate și celălalt e un fel de dreptate și să mă ajute să înțeleg diferența." (p.194)Toată acțiunea se mută, din acest moment, pe trăirile și conflictul interior al lui Jean Louise. Tânăra caută răspunsuri cu privire la atitudinea tatălui său. Fratele acestuia, doctorul Finch încearcă să-i deschidă fetei ochii. Încearcă să o ajute să înțeleagă și punctele de vedere ale lui Atticus. 
Scout nu vrea nici cum să-i scuze atitudinea rasistă, nu o înțelege și nici nu-și dorește. Are o scăpare urâtă față de tatăl ei, dar conflictul este aplanat de unchi, în cele din urmă.

În cele din urmă apele se domolesc după că Atticus discută cu fiica sa. Încet, dar sigur, Scout realizează că nu este la fel ca tatăl ei - chiar dacă acesta i-a insuflat ideea de dreptate încă din copilărie. Nu l-a înțeles pe deplin niciodată pe exemplul ei în viață, dar a reușit, într-o oarecare măsură să înțeleagă ce vrea el să-i transmită.
Să vă spun părerera meaDiscuțiile dintre tânără și tatăl ei, dar și dintre nepoată și unchi sunt revelatoare - cerebrale și pline de de înțelepciune.
"Pentru fiecare om, Jean Louise, insula lui, străjerul lui e propria conștiință. Chestia aia care se cheamă conștiință colectivă nu există." (p.279)Nu am de gând să vă dezvălui toate polemicile dintre Scout și familia ei, toate trăirile și concluziile la care ajunge tânăra în urma evenimentelor. Situațiile sunt mult prea complexe - dar pot porni adevărate dezbateri despre viață și condiția umană. 
Rasismul este prezent peste tot, și la noi există sub diferite forme și se manifestă în diferite moduri. Trebuie să înțelegem cauzele și efectele pe care le produce asupra comunității și să încercăm - cât ne stă în putință - să oferim șanse egale indiferent de culoarea pielii, sex, religie, sau apartenența la alte grupuri etnice.
Mi-a plăcut mult cartea datorită temelor dezbătute, a realismului creat și a faptului că este plauzibilă acțiunea, o recomand.

Alte citate:
Bărbații au tendința să-și compartimenteze onestitatea, Jean Louise. Pot să fie absolut onești în unele privințe și să se amăgească singuri în altele. (p.251)
Probabil că atunci când ești rănit, primul instinct este să rănești și tu. (p. 273)
Tu nu distingi culorile, Jean Louise, a spus. Niciodată nu le-ai perceput și asta n-o să se schimbe. (...) Tu nu vezi decât oameni. (p. 284).

11. Vândută la 13 ani - Patricia McCormick - May 17, 2019 11:07:00 AM

Inspirată din realitatea crudă a milioane de fete și femei din întreaga lume, Vândută la 13 ani (Sold, engleză original), spune povestea lui Lakshmi, o fată nepaleză de la sat. Copila de doar tresiprezece ani are o existență sărăcăcioasă alături de mama ei, tatăl vitreg și frățiorul bebeluș - care nu are nume. 
Lakshmi merge la școală, își ajută mama în gospodărie, își cunoaște logodnicul și încearcă să nu stea în calea tatălui vitreg care cheltuie economiile familiei la jocuri de noroc, ori dispare din peisaj pentru a reapărea dup o vreme.
"La școală avem un calendar, în care învățătoarea noastră tânără, cu chipul rotund ca luna, însemnează trecerea zilelor cu creionul roșu.Noi, muntenii, măsurăm timpul după muncile și durerile femeilor.(...)E anotimpul în care femeile își îngroapă copiii care mor de friguri. (...)E anotimpul în care își îngroapă copiii care mor de tuse măgărească."Dorința ei cea mai mare este să-și ajute mama ca să poată schimba acoperișul casei, este dispusă chiar să meargă la oraș și să muncească pentru acest vis.
Naivă și cu speranță în suflet, Lakshmi are impresia că dorința i se îndeplinește în momentul în care o femeie de la oraș îi oferă tatălui vitreg o sumă de rupi pentru ca ea să ajungă la oraș.
Fata ajunge din munții Neaplului în India, la Calcutta, într-o casă din cartierele roșii, numite ironic Casa Fericirii.Lakshmi este forțată să se prostitueze de patroana casei, care o amenință cu moartea dacă încearcă să scape. 
"În seara asta când vine Mumtaz în odaie, vede că mi-a vărgat spinarea și gâtul, brațele și picioarele cu vânătăi de la curea.Așa că mă bate la tălpi."Viața femeilor din Casa Fericirii este plină de primejdii, clienții vin unul după altul, le folosesc și merg mai departe. Unele dintre aceste femei au copiii cu ele, altele știu că cei mici îi așteaptă acasă - un motiv în plus pentru a munci. 
captură din documentarul omonim
Lakshmi se supune cu speranța că banii pe care îi câștigă ea vor ajunge la familia din Nepal. Dar află cu stupoare că este doar o sclavă sexuală și că femeia cea grasă, Mumtaz, păstrează pentru ea toți banii câștigați de Lakshmi. 
Ce nu știu fetele ca ea este că și din perspectiva propriilor familii - care le-au vândut sau părăsit - ele sunt decăzute. Dacă s-ar întoarce acasă ar fi probabil alungate, sau mai rău, chiar linșate de propriile familii.
Zilele trec, iar Lakshmi își va găsi libertatea datorită unor americani care lucrează cu poliția din India pentru a elibera femei forțate să se prostitueze.
Patrcia McCormick este jurnalist și scriitor american, ea dă voce lui Lakshmi în urma documentărilor pe care le-a făcut prin India sau Nepal pentru a vedea parcursul sclavelor din industria sexului.
Autoarea a colaborat și cu Malala Yousafzai la una dintre cărțile sale.
Cartea mi-a fost pusă la dispozișie de Librăria online Libris, a apărut în limba română la Grupul Editorial Art, în colecția Youngart, anul 2018. Este recomandată cititorilor de peste 16 ani. 
12. Ursul și privighetoarea - Katherine Arden - Apr 14, 2019 8:00:00 PM

A venit primăvara sau doar ne păcălește pe noi? Ar cam fi vremea să vină, dar observ că temperaturile ne dau puțin de furcă. 
Sper să vină și căldura înapoi. În orice caz, între timp vreau să vă spun că o parte din primăvară m-am bucurat citind Ursul și privighetoarea de Katherine Arden,  prima carte din Trilogia Winternight, care are o poveste fascinantă inspirată din basmele rusești. 
Am văzut-o între aparițiile editoriale recente, din 2018, iar librăria online Libris mi-a oferit plăcerea de a o citi. 
Povestea se întinde pe parcusrul a cincisprezece a ani, aproximativ - și facem cunoștință cu familia cneazului Piotr Vladimirovici, cu soția mult iubită a acestuia - Marina - și cu copiii lor. 
La nașterea mezinei Vasilisa, Marina moare, conștientă fiind de finalul de care va avea parte. Cu toate acestea, alege viața fiicei în detrimentul propriei vieți - știind că fata va fi precum bunica sa maternă. 
Vasea crește cu capacitatea de a domoli spiritele pădurii și de a păstra în bună armonie între lumea oamenilor și cea a creaturilor feerice.Puțini o înțeleg și nimeni nu știe de ce copila dispare ore în șir din casă și cutreieră pădurea din jurul moșiei. 
Viața ei se schimbă în momentul în care tatăl lor se recăsătorește cu Anna, o femeie temătoare și supertițioasă ce dorea să-și găsească refugiul în mănăstiri. Mama vitregă o ține pe mezina cneazului la distanță de ea, iar mai apoi de propria sa fiică. 
Între timp, venirea preotului Konstantin face din oamenii locului niște pioși cu frică de Dumnezeu, neperimțându-le acestora să ofere în continuare ofrande spiritelor pădurii. Acest lucru o determină pe Vasea să încerce din răsputeri să domolească furia ființelor forestiere.
Mai mult de atât, fata este văzută ca o prezență extrem de bizară, iubitoare de cai și libertate - își dă seama că o căsnicie i-ar îngrădi spiritul sălbatic. 
"Toată viața mea, a spus ea, mi s-a zis du-te și vino. Mi se spune cum o să trăiesc, și mi se spune cum trebuie să mor. Trebuie să fiu servitoarea unui bărbat și o iapă pentru plăcerea lui sau poate trebuie să mă ascund în spatele unor ziduri și să-mi predau corpul unui dumnezeu rece și tăcut." (...)Fără să dorească, Vasea reușește cumva să-și sfideze logodnicul și să se elibereze de povara unei căsătorii aranjate. Copila pădurii își ia din acel momentu rolul de punte între oameni și spirite în serios.

 "Mai bine aș muri mâine decât să trăiesc o sută de ani de viața asta deja hotărâtă pentru mine."
În fuga ei prin păduri îl întâlnește pe Morozko, Părintele Îngheț, care îi devine bun tovarăș de discuție și alături de care, aparent, fata își poate ține soarta în mâinile sale - împlinind astfel o profeție.

Personal, am nevoie de basm - am abordat tema și în lucrarea de disertație - mi-a plăcut foarte mult să citesc despre domovoi, dvornik, rusalkă și mai ales despre tovărășia Vasiei cu Morozko.

Folclorul  a avut dintodeauna rol determinant în viața înaintașilor, în viața bunicilor și a străbunicilor noștri. Oamenii au fost un pic duplicitari, și sunt chiar și azi, după ce creștinismul a pătruns pe teritoriile în care azi ne numim creștini - cel ortodox, în acest caz.

Viețuitorii creștinați continuau să creadă în diferite vietăți menite să le apere casele, holdele, foloseau descântece - care sunt prezente încă și în cultura română și foarte probabil și în cea rusă.

Îmi place mult acestă carte și mai ales caracterul ei feminist și sunt nerăbdătoare să citesc continuarea, sper că apariția ei pe piață nu va întârzia prea mult să apară.

A citit cineva cartea?
Voi ce citiți primăvara aceasta? :)

13. Ziua femeii - Scriitoarea - Mar 7, 2019 11:54:00 AM

La mulți ani fericiți și împliniți, dragele mele prietene, amatoare de literatură! (Desigur, același mesaj le este adresat și domnilor cititori). Mesajul este cu o zi în avans. :)
Cu ocazia Zilei Femeii, care în România este adesea asociată cu Ziua Mamei, mi-am propus să ne reamintim împreună despre câteva dintre cele mai iubite scriitoare contemporane (și nu numai).
Scritoare sub pseudonimLumea literară este astăzi accesibilă oricărei persoane cu înclinație în această privință. În trecut, multe scriitoare publicau sub pseudonim masculin, pentru a-și face loc în lumea literară, monopolizată de bărbați - de scriitori. Probabil că eroinele create de ei aveau mai multă credibilitate decât cele create de scriitoare, de vreme ce conservatorismul era în floare în acea perioadă.
Printre numele pe care le pot enumera aici sunt: Charlotte Bronte care și-a luat ca pseudonim literar masculin  Bell Currer, sora sa Emily scria sub numle Ellis Bell, Mary Ann Evans care a scris sub numele de George Eliot, ori Nelle Harper Lee, care a ales să publice sub o formă prescurtată a numelui său, Harper Lee, pentru a nu lăsa loc de interpretări.
În zilele noastre, pentru marketing - probabil -  romancierei britanice i s-a cerut să scrie sub pseudonimul J. K. Rolling. Numele ei real este Joanne Rolling, alegerea pseudonimului este justificată de faptul că operele sale au ca grup țintă băieți între 10 și 15 ani, 
Poate că seria Harry Potter ar fi avut același impact asupra cititorilor, cu sau fără pseudonimul literar. 
Oricum ar fi, operele acestor romanciere ne-au bucurat orele petrecute cu nasul în cărți și au reușit de asemenea să creeze personaje feminine puternice, cu o coloană vertebrală solidă. Eroine precum Jane Eyre din romanul omonim, Scout (Să ucizi o pasăre cântătoare) sau Hermione Granger, care este personaj secundar în seria Harry Potter.
Hermione e fata înțeleaptă, cu nasul mereu în cărți, care stă în preajma lui Harry și a lui Ron. Ei sunt trio literar inegalabil, din copilărie până la maturitate. 

Romanciere care au făcut senzație
Una dintre cele mai citite cărți, ecranizată și pentru HBO, aparține scriitoarei Margaret Atwood, este vorba despre Povestea slujitoarei. Autoarea crează o lume distopică guvernată de valori ultra-conservatoare. În această lume guvernată de bărbați, câteva femei sunt folosite drept incubatoare vii pentru a da naștere copiilor din familiile bine plasate în societate.
Elif Shafak, scriitoarea de origine turcă, își plasează eroinele într-o lume a contrastelor, a culorii, lume în care femeia nu are drepturi -  și cu toate acestea duce o viață tumultoasă - cu bune și cu rele. 
Menționez aici Bastarda Istanbulului, o carte preponderent cu personaje femei care luptă constant să-și depășească simpla lor condiție impusă de societate. 
Shafak reușește să creeze personaje puternice în majoritatea romanelor sale, în Cele 40 de legi ale iubirii întâlnim femei, în special, puse în ipostaze obișnuite, dar și în unele absurde. Țin minte, de exemplu, femeia care s-a plantat în grădină și s-a hotărât să se transforme în copac. Nu am menționat aspectul acesta în recenzia de acum doi ani, vă las să-l descoperiți.
Tot în categoria cărților cu acțiune plasată în lumea orientală intră și Cel care mă așteaptă, de Parinoush Saniee. Și aici avem parte de un personaj feminin extraordinar, extrem de puternic și hotărât. 
"Dar eu eram convinsă că libertatea era un câștig și că prezentul, în ciuda singurătății, se arăta mai bun decât trecutul în care suferisem adesea." - Cel care mă așteaptă - Parinoush Saniee
Schimbăm puțin locația poveștii și ne mutăm în Europa, Anglia, locul în care Jojo Moyes o plasează pe Louisa Clark. Tânăra are o poveste de dragoste interesantă cu șarmantul  Will Traynor, un tip arătos și bogat, imobilizat într-un scaun cu rotile.
„Să intri atât de puternic în viața altcuiva te obligă să regândești cine ești.”- Înainte să te cunosc - Jojo Moyes, bestseller New York Times
 Isabel Allende este una dintre romancierele mele preferate. Am citit destul de multe dintre scrierile sale, așa că nu mă pot gândi la un singur personaj feminin (sau nu) pe care să-l menționez. Vă las pe voi să le descoperiți. :)

Memorii și jurnale scrise de femei

Anaïs Nin este o femeie îndrăgostită. Eu iubesc, iubesc, iubesc unul dintre citatele mele favorite din toate timpurile - extras din Henry și June. Din jurnalul dragostei. Ea nu-și iubește doar soțul, îl iubește și pe Henry Miller. Când este o iubire de condamnat? Nu știu să vă zic, dar memoriile ei merită citite.
Anița Nandriș-Cudla, românca deportată în Siberia alături de cei trei fii ai ei își istorisește problemele problemele prin care trece zi de zi pentru asigurarea existenței. Amintiri din viață. 20 de ani în Siberia este o carte document despre viața româilor deportați. 
Malala Yousafzai este o tânără deja celebră prin rândul militanților pentru pace și accesul egal la educație al copiilor și tinerilor. Eu sunt Malala e jurnalul ei, câștigătoare a Premiului Nobel pentru pace în 2014.
Mineko Iwasaki este cea care l-a inspirat pe Arhur Golden să scrie Memoriile unei gheișe, doar că varianta lui este romanțată față de cea a gheișei Mineko Iwasaki. Așa că a scris și ea Adevărata viață de gheișă ca să putem și noi intra cu adevărat în tabieturile și viața acestor artiste.

Puteți citi mai multe recenzii ale cărților de memorii sau jurnalele pe care le-am lecturat eu aici. 
De asemenea, mai sunt multe autoare pe care le-am citit și nu le-am menționat în acest articol, fiecare scriitoare are meritul său și locul ei în lumea cărților alături de autorii bărbați care au făcut, de asemenea, o treabă excelentă. 
La mulți ani scriitoarelor și vouă cititoarelor! Dar și celor dragi ai voștri! Voi ce mai citiți? 
14. Anne. Casa cu frontoane verzi - L.M. Montgomery - Feb 25, 2019 6:30:00 AM

Anul trecut am descoperit cu bucurie pe standurile Târgului de carte Gaudeamus un titlu căruia la noi nu i se acordase prea multă atenție, chiar dacă la nivel internațional e foarte bine vândut și extrem de atrăgător. Acum opt ani am citit pentru prima dată Anne de la Green Gables și am scris despre lectură aici. De la șaptesprezece ani, câți aveam atunci, la aproape douăzeci și cinci, câți am acum, experiența acestei lecturi s-a schimbat, desigur. Gusturile mele literare s-au mai diversificat și pot să recunosc o carte bine scrisă când o citesc.  Chiar pot. :)
Despre povestea Annei pot spune, din nou, că m-a încântat, iar lectura acestei povești nu m-a dezamăgit nici în mijlocul celor douăzeci de ani ai mei. Anne Shirley este o fetiță orfană ce ajunge printr-o împrejurare fericită la ferma fraților Cuthbert, Marilla și Matthew. 
Deși aveau nevoie de muncitor la fermă, iar o fată unsprezece ani nu este ajutorul ideal în acest caz, cei doi se hotărăsc să o păstreze pe Anne, care se dovedește a fi un copil plin de imaginație și simț artistic. 

"Dar dacă ai idei mari, ai nevoie de cuvinte mari ca să le exprimi, nu-i așa?"Anne are o viață plăcută la Casa cu frontoane verzi (Green Gabeles), pe mica insulă pe care locuiesc frații Cuthbert. Odată cu începerea școlii apar noile provocări pentru mica roșcată. Culoarea părului și pistruii de pe față sunt un stigmat social pentru copila cu imaginație bogată, cu toate acestea reușește să-și facă prieteni și găsește un suflet îngemănat în persoana Dianei. 
Anne și Diana, ecranizare pentru Netflix
Încet, încet Anne învață cum stau lucrurile într-o comunitate normală. Fiind orfană și trăind mai mult cu griji și lipsuri, fetița nu se preocupă de studiu, credință și conduită în societate până să fie adoptată. 
"Sunt aşa de fericită că trăiesc într-o lume în care există octombrie! Ar fi înspăimântător să se treacă direct de la septembrie la noiembrie, nu-i aşa? Uită-te puţin la ramurile astea de arţar. Priveliştea lor nu te umple de frisoane? O să îmi împodobesc camera cu ele."
Datorită Marillei și lui Matthew - Anne învață să își controleze temperamentul, să își țină imaginația în frâu când este necesar, descoperă plăcerea de a studia, bunătatea omaneilor și mai presus de toate - realizează că o tânără instruită este o tânără cu un viitor luminos. 
Orfana căreia nu i se dădeau șanse și care ajunsese motiv de bârfe în primele ei luni în adopție, devine astfel o elevă eminentă care îi surclasează pe copiii cei mai bogați din Avonlea.
"să aștepți cu entuziasm un lucru este jumătate din plăcerea lui, exclamă Anne" Demnă de menționat este și calitatea pedagogică a cărții. L.M. Montgomery îi dă adesea și pe adulți ca anti-exemplu când e vorba de lipsa virtuților, de înclinația spre bârfe sau susținerea stereotipurilor. 
Anne învață din propriile greșeli, dar și din nedreptățile la care o supun cei din jurul ei, evită să le facă mai departe altora.
Să vă spun părerea meaAnne Shriley mi-a intrat la suflet încă de acum opt ani și nu a ieșit nici în ziua de azi. Sigur nici nu va ieși vreodată pentru că nu te poți plictisi  de un personaj atât de actual și dulce precum este ea. Chiar dacă acțiunea are loc la finalul secolului XIX, situațiile și personajele sunt cât se poate de actuale. 
Relațiile mamă-fiică, tată-fiică - fata devine cu timpul fiica celor de la Green Gables - dar și relațiile dintre prieteni sunt încântătoare și pot să descrețească frunțile oricărui cititor. Mai ales dacă acesta pornește de la premisa că scrierea nu merită importanță pentru că este destinată în special publicului tânăr. 
Anne. Casa cu frontoane verzi este o carte ce poate bucura orice cititor, indiferent de vârsta la care este lecturată.
Detalii tehniceNr. volume: 2.An aparitie: 2017Autor: L.M. MontgomeryCategoria: Carti Pentru CopiiEditie: NecartonataEditura: PREDANIAFormat: 200 x 130 mm

Voi ce mai citiți?
15. Înainte să fim ai voștri - Lisa Wingate - Feb 22, 2019 1:23:00 PM
Înainte să fim ai voștri este povestea fictivă a unei familii destrămate, a unor surori și a unui frate separați de niște oameni mârșavi și interesați de câștiguri financiare. 
Mârșăviile acestea s-au întâmplat cu adevărat în Statele Unite ale Americii, iar Lisa Wingate  - autoarea - s-a inspirat din articolele citite și izvoarele istorice pentru a scrie acest roman.
Romanul urmărește povestea lui Rill Foss, a celor trei surori și a fratelui lor care duc o viață plăcută într-o casă plutitoare de pe Râul Mississippi alături de Queenie și Briny, mama și tatăl lor.
"Tot ce aveam era râul, dar râul ne hrănea și ne purta cu el și ne elibera."(pag. 339)
Viața lor se schimbă radical în momentul în care mama este nevoită să dea naștere gemenilor familiei, cei cinci frați mai mari sunt lăsați singuri pe barcă în timp ce Briny o duce pe Queenie la maternitate. 
Lăsați singuri, cei cinci copii sunt luați de pe casa plutitoare de niște străini, cu promisiunea că vor fi reuniți cu părinții lor - și duși la Orfelinatul condus de Georgia Tann în Tennessee. 
 Acolo cad pradă abuzurilor  îngrijitorilor nemiloși, malnutriției și violenței. În momentul în care realizează că familia nu va mai fi vreodată reunită, iar fratele și surorile ei riscă să fie adoptați de diferiți bogătași, Rill încearcă diferite tertipuri pentru a-i ține alături de ea. Fără succes, însă.
În celălalt plan al cărții o avem pe Avery Stafford, o tânără din vremurile noastre, provenită dintr-un neam de oameni politici care află că în trecutul familei sale au avut loc niște evenimente tragice care au schimbat cursul istoriei lor. 
Dornică să afle mai multe despre istoria familiei sale - Avery - ajunge să o întâlnească pe May într-un cămin de bătrâni - de la aceasta află că bunica sa Judy a trecut și ea prin sistemul de adopții condus de Georgia Tann. 
 Familie pe o casă plutitoare, sursaAvery își schimbă complet percepția pe care o avea despre bunica și despre familia din care provine, pe măsură ce se adâncește în acest mister al familiilor destrămate și a copiilor declarați orfani sau abandonați în anii 1920-1940.
Cu ajutorul lui Trent Turner, el însuși nepot al unuia dintre copiii dați spre adopție, Avery află istoria lui Rill Foss și altor copii.
Rill se dovedește a fi de fapt May, bătrână acum - cândva fetița fericită de pe Râul Mississippi găzduită o vreme la orfelinat de Georgia Tann și dată spre adopție împreună cu una dintre surori la o familie cu stare materială bună.
Povestea se încheagă ca un puzzle, curge ca un râu - a căror valuri și istorii o urmăresc mereu pe May, care nu-și uită trecutul și lupta pe care a dus-o în adolescență pentru a-și păstra fratele și surorile lângă ea. 

"Ce nu-și mai aduce aminte capul, inima tot știe. Dragostea, mai tare ca orice." (pag. 416)

Legătura dintre Avery și Trent devine din ce mai puternică pe parcursul deslușirii istoriei familiei ei. 

Să vă spun părerea meaInspirat din cazul real al Georgiei Tann, directoarea unui orfelinat ce intermedia răpirea unor copii și adopția lor de către familii bogate contra unor sume extrem de mari de bani, romanul Lisei Wingate spune povestea unor frați cu destine frânte, care reușesc, în cele din urmă să-și găsească liniștea și să accepte trecutul așa cum a fost. 
Lectura cărții este foarte plăcută și captivantă. Am citit cele aproape cinci sute de pagini în două săptămâni, am strecurat momentele de lectură printre orele în care învățam pentru examenele din sesiune și nu regret niciun minut furat pentru a citi această carte. :) 
O recomand cu căldură oricărui cititor ce dorește să afle istorii regăsite ale omenirii. 
Detalii tehnice despre carteAn aparitie: 2018Colectie: Fiction ConnectionEditura: TREIFormat: 200 x 130 mmNr. pagini: 480Traducator: Alexandra Fusoi

16. Totul este iluminat - Jonathan Safran Foer - Jan 30, 2019 11:24:00 PM

        "umoristic este singurul mod cinstit de a spune o poveste tristă" (p.72)Totul este iluminat, romanul de debut al lui Foer - și a doua carte pe care am lecturat-o eu dintre scrierile lui ( despre prima aici) - îl are ca protagonist pe însuși autor plecat într-o călătoir în Ucraina pentru a-și descoperi rădăcinile. Evreu de origine ucraineană, Foer pleacă pe pământul strămoșesc cu o fotografie îngălbenită în mână și cu speranța că o va găsit pe femeia care i-a salvat viața bunicului său în urmă cu cincizeci de ani.
Pentru călătoria sa, Foer apelează la agenția turistică numită Călătorii la origini - ghid îi va fi un bătrân antipatic, un pic senil și încă traumatizat după decesul soției, iar translator va fi Alex, nepotul acestuia - un tânăr plin de viață, binevoitor și cu o engleză ce stârnește amuzamentul cititorilor. Cei trei sunt însoțiți și de cățeaua tembelă a bătrânului, numită Sammy Davis Junior Junior. 
Traducătoarea cărții a avut de lucru când a fost vorba să păstreze poantele și să le adapteze din engleză în română - cinste ei!Discuție dintre Jonathan Foer și Alex:
"(..) - Demodate. Hârtia e anostă.- Ce înseamnă anost?- Plictisitor.- Înțeleg ce-mi spui și sunt în conformitate. Altă întrebare. Tinerii, au în majoritate mașini impresionate în America? De genul Lotus Esprit V8 Twin Turbo?- Nu prea. Eu nam. E am o Toyota absolut de rahat.- Adică e maro?- Nu, e o expresie.- Cum poate să fie mașina ta o expresie?"(p.101)
Dincolo de comicul de situație care face din lectură un adevărat deliciu literar, se țes și istoriile strămoșilor lui Foer care pot atinge un absurd și un tragism înțepător.Aflăm astfel despre Brod, fetița găsită într-un râu și crescută de un bătrân evreu văduv - Iankel. Dragostea platonică dintre cei doi, decesul lui Iankel, căsătoria lui Brod cu un tânăr din localitate. Trista lor poveste de dragoste, duplicitatea soțului după accidentul suferit la cap, văduvia lui Brod, războiul, venirea Holocaustului și multe alte astfel de istorioare inter-conectate.
"- Dar dacă vi se pune credința la încercare? am rostit eu.- N-aș putea să cred într-un Dumnezeu care-ți pune astfel credința la încercare.- Dar dacă nu stă în puterea lui?- N-aș putea să cred într-un Dumnezeu care n-a putut să oprească ce s-a întâmplat.- Dar dacă omul, iar nu Dumnezeu a făcut toate astea?- Eu nu cred nici în om." (p. 251)Dincolo de ceea ce aflăm legat despre drama evreilor din anii '40, viața lui Alex și a familiei sale în Ucraina  este de asemenea grea. Condamnați să trăiască alături de un tată netrebnic și agresiv, Alex și fratele său Micul Igor cad frecvent victime ale violenței acestuia. Visul lui Alex este să scape de acasă alături de fratele său - să se stabilească amândoi în america.

Foer moștenește talentul și dragostea de scris de la strămoșii săi, de la bunica sa, mai precis, despre care spune la un momentdat că vorbește engleză și idiș. Aceștia sunt atașați unul de altul și petrec timp împreună în America, unde crește autorul. Este adesea luat în brațe și cântărit de bunica sa, care se asigură că nepotul este hrănit suficient și nu va trece prin foametea prin care a trecut ea când a fugit din Europa.

"Cred că amândoi eram îndrăgostiți în taină de cuvinte." (p.212) Totul este iluminat vorbește despre trecut, despre război, Holocaust, prietenie, iubire, istorii regăsite și mai ales despre speranță.
Ruptura de rădăcini, descoperirea propriei identități literare, nesiguranța, maturizarea și dorința aprigă de a afla adevărul despre trecutul și strămoșii săi sunt doar câteva dintre dilmele pe care Jonathan Safran Foer le prezintă în carte.

Vă recomand să citiți romanul și să vă bucurați de toate surprizele pe care vi le oferă.

Voi ce mai citiți?

17. Holocaustul - în cărțile pe care le-am citit - Jan 26, 2019 1:48:00 PM

Pe data de 27 ianuarie este Yom HaShoah (ebraică),  Holocaust Remembrance Day (engleză) sau Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului în limba română.
Este prima comemorare universală a victimelor Holocaustului, a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară.
 La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.
27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.
Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, cum ar fi Der Tag des Gedenkens an die Opfer des Nationalsozialismus (Ziua Comemorării Victimelor Național-Socialismului) în Germania, stabilită printr-un decret al Președintelui Germaniei Roman Herzog la 3 ianuarie 1996. Din 2001, 27 ianuarie fusese și Ziua Holocaustului în Regatul Unit.
Shoahul  sau Holocaustul a lăsat o pată neagră asupra Europei și a lumii întregi. Genocidul a fost în ultimele decenii intens abordat ca temă literară.

Multe dintre scrierile cu aceast subiect pe care le-am citit eu sunt memorii, biografii sau chiar ficțiune istorică cu acțiunea și personajele aflate în orașele de  sub ocupație nazistă sau în lagărele de exterminare. 
Una dintre cele mai îndrăgite dar și triste cărți din acestă serie cred că este de departe Jurnalul Annei Frank. Autoarea, o copilă de treisprezece ani, scrie în jurnalul său cu ardoare despre prietenie, iubire dar și despre teroarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Anne Frank a dat voce, chip și un nume milioanelor de victime inocente ale barbariei naziste.
Eva Heyman a fost o fetiță ce a avut o soartă similară. Mai puțin cunoscută la nivel mondial, dar devenită simbol al vicimelor Holocaustului în orașul de pe Criș - Oradea - Eva afirma în filele din junralul său Am trăit atât de puțin: 
" Micul meu Jurnal! Sunt prea mică ca să pot descrie ce-am simțit în timp ce așteptam să fim duși în ghetou"Fetiței i-a fost amplasată o statuie în Parcul Bălcescu din Oradea, locul din care se făceau deportările evreiești spre lagărele de concentrare. 
Pianistul este o carte de memorii ale unui evreu care a lucrat la Radio Polonia. Memoriile încep cu ocuparea Varșoviei de către naziști. 
Wladyslaw Szpilman descrie viața din ghetou alături de familie dar şi evenimentele tragice care au urmat după ce aceştia au fost îmbarcaţi spre tabăra de exterminare de la Treblinka. Nu a mai aflat nimic despre ei.Mai apoi îşi duce viaţa în clandestinitate, chinuindu-se să scape de naziştii care ocupaseră Varşovia. Este ajutat în numeroase cazuri de cunoştinţe. 
După ce nemţii au fost înfrânţi, Wladyslaw Szpilman şi-a reluat activitatea de pianist la Radio Varşovia, exact cu piesa cu care s-au întrerupt transmisiunile când a început războiul.

" Cum avea să fie purtat războiul ăsta fără acompaniament la pian - cum o să fie?" Un băiat pe lista lui Schindler descrie soarta lui Leon Leyson. El a fost unul dintre evreii pe care Oskar Schindler, nazistul milos, i-a salvat de la moarte.

Norocul i-a surâs lui Leon deoarece tatăl său lucra la fabrica de vase emailate a lui Oskar Schindler. Fabrica a fost, desigur, un pretext prin care Schindler să salveze de la moarte peste 1000 de evrei.
La doar treisprezece ani, Leon se angajează și el la fabrică, iar Schindler reușește să îl salveze pe el și familia lui din drumul sigur spre Auschwitz.Familia este deportată în lagărul de concentrare din Gross-Rosen, unde foamea, frigul și teroarea domnesc la tot pasul.
Copilul de pe lista lui Schindler a supraviețuit însă, s-a mutat în Statele Unite unde a devenit profesor universitar, și-a întemeiat propria familie și a fost o dovadă vie că umanitatea nu s-a pierdut cu totul în cele mai crunte momente din istoria recentă a omenirii.
"Cine salvează o viață salvează întreaga lume."-Talmud
Se numea Sarah  (engleză: Sarah's key) este un roman istoric. Jurnalista americană, Julia, pune cap la cap evenimentele petrecute în țara sa adoptivă, Franța, în vara anului 1942, când poliția franceză făcea razii în Paris pentru capturarea familiilor de evrei. Julia este însărcinată de redacția americană pentru care lucrează să scrie un articol despre razia de la Vel d'Hiv cu ocazia comemorării a 60 de ani de la eveniment. În timpul cercetărilor sale, jurnalista află de povestea lui Sarah, o fetiţă evreică de zece ani.

Fata cu palton albastru  se încadrează în scrierile literare dedicate publicului tânăr (YoungAdult). Acțiunea romanului este plasată în Amsterdam, anul 1943, odată cu ocuparea orașului de către naziști. Hanneke are trăsături ariene (tenul alb și părul blond), aparență ce o ajută în procurarea și livrarea mărfurilor de pe piața neagră.Viața lui Hanneke se complică și mai tare din momentul în care una dintre clientele sale, doamna Janssen, o roagă să găsească o anumită adolescentă evreică. Mirjam parcă se evaporă din casa în care bătrâna clientă a lui Hanneke o ținea ascunsă de raziile naziștilor.Inițial reticentă, Hanneke acceptă totuși provocarea de a da de urma fetei în palton albastru (Mirjam) și se trezește prinsă într-o încrengătură de situații, misterul din jur devine din ce în ce mai amplu.
"mi se părea un schimb corect și onest: să salvezi o viață după ce ai distrus una." Am mai citit pe această temă: Copilul lui Noe de Éric-Emmanuel Schmitt și Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne, din păcate, după lectură nu am apucat atunci să scriu pe blog despre aceste cărți.

Sper ca un genocid similar să nu mai aibă loc în lume, în istorie. Din păcate, încă există multe acte de violență îndreptate asupra multor grupuri etnice, religioase sau îndreptate asupra unor națiuni întregi.
Îmi doresc ca acestea să ia sfârșit și să fim cât mai aproape de realizarea păcii la nivel mondial - sună puțin ca în basme, știu, dar rugăciunile și gândurile de pace sunt extrem de importante.
Închei articolul cu întrebare: ce alte cărți sau filme cunoașteți pe tema Holocaustului? Acestea ne ajută, la urma urmei, să realizăm măcar într-o mică măsură amploarea tragediei prin care au trecut victimele genocidului.
"Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete." George Santayana
18. Training Experience in Denmark - second part - Media literacy: Critical thinking in youth work - Dec 28, 2018 6:30:00 AM

This is the second article about my Training experience in Denmark, near Copenhagen. You can read the first one here.

At the training project I have found awesome people from all around Europe, there were participants from 14 European countries. The project days were structured very well, the time was always precious, so every moment was used to put our minds and ideas on work.
We worked as teams, we worked individually as well through non-formal education methods. The accent was on team, because, we as individuals are a part o community. Part of our neighborhood, of our teams at job, part of our countries, and of course part of European Community. 

We had group dynamics, games, workshops on different topics like: Media bias, Social representation definitions, Recognizing fallacies, Recognizing appeals on emotion, Text analysis workshop, Deconstructing images etc. 
One of my favorite workshops was the one with visuals. We had images from the Internet and social media spread all over the place we stayed. We had to pick some of those images or text and speak about them. I remember a satirical image with a big black text on it: “You weren’t born just to pay bills and die. You must also suffer. A lot.” And another one that said: “Some people will only love you if you fit into their box. Don’t be afraid to disappoint.”These two ideas on the pictures stayed in my mind and made me think about our society and how it works and the way we struggle to fit in. 
The trainer had some cards with Pawel Kuczynski’s art work. We had also to pick some of these cards and speak about them. The visual artist is well known for creating thought-provoking illustrations that comment on social, economic, and political issues through satire. (more about the artist here) 
Pawel Kuczynski’s art work
We had to present our countries, some traditions and a small image of our culinary backgrounds. We got in touch with each other very well. 
The main language of the project was English, but during the project we realised how closed we are because some of the participants would speak different languages than mother’s tongue or English. We discovered each other’s backgrounds, roots, language, similarities, differences and traditions.

Another day we had the chance to visit the capital city of Denmark. During the day trip to Copenhagen we had the possibility to visit the city and explore some of the most known attractions there. I was fascinated about the number of bicycles that people in Copenhagen use. For me it was awesome to see that parents were riding bicycles with their children, friends would do that together, or there were people riding bicycles on their way to work. 

Another place that I’ve seen in Copenhagen and made me have mixed feelings about was the Freetown Christiania. I would probably write more about the subject, because it’s just to much to say about that colorful place. For me this training course was a way to discover more about social media and journalism. The trainer, Paul Smulski, was very skilled on explaining the topics. He had for every topic a wide number of examples, so we had the opportunity to  understand lot about history, social backgrounds and tensions, political issues and more. And also we had the chance to analyse texts with the same topics but different perspective – in this way we saw how journalists reports news on the same topic in different styles.

The time spent with the Trainer Paul Smulski, Project Manager Heresh Faraidon and the other participants was very precious for me and my knowledge on social media literacy. This training helped me improve the furniture of my mind. 

 You can watch a movie form the project here.

19. Training experience in Denmark - first part - On my way to the project - Dec 27, 2018 2:11:00 PM

I always wanted to try something new, to see some new things, to meet new people all around the world – or Europe at least. This wish is still in progress on me. This year I had other two kind of similar experiences. You can read the article about the one on Vilnius, Lithuania here. So, I’ve started searching the Internet for a new Erasmus+ experience. Social media gave me one like that in Denmark, somewhere near Copenhagen. 
My first questions were… is Denmark a very cold country? This what I have heard. I will be able to carry on enough warm clothes in my luggage? Critical thinking? Am I aware on this topic?
I have started my travelling plans, but some of them have changed suddenly near departure time. Oh no, what I am gonna do now???
So, I had to work fast, again. Depending on people? Yes, it’s troublesome – but I managed it somehow. I packed sufficient things on a suitcase, a backpack and a plastic bag with some brown bears and words “România neîmblânzită” on it. The translation for the words is ironically „Untamed Romania”. The bag is not elegant at all. Funny, right? Like the emotions I had.
I said farewell to my mother in the bus station and I’ve started my trip. In the bus just a few travelers – we were like four people there and three drivers. It’s not an easy thing to travel from Romania to Denmark by bus. But I did it. And I have survived. Both directions – somehow.
The destination – Copenhagen, or at least somewhere nearby, please. I’ve realized that they can let me somewhere nearby the place where we will have the project. I’ve asked the drivers to let me out there and then I sent a screenshot with a map to the organizer with the message: Can you please pick me from this Lidl near Korsør? His reply was just easy: Yes – are you there now? That moment I was wondering: Something is wrong, the things can go on so well??? I had a few kilometers to go, but it went well. 

In a few minutes I was in front of Lidl with my luggage and my Untamed Romania bag , waiting for someone to pick me up with a black car - that is what I was told. The bus drivers were waiting to see if I will continue my journey with them or someone will finally pick me up.
Around Lidl some teenager boys maybe wilder than the bears on my bag. It was dark, a little bit cold and I was still waiting for my black car to come and pick me up… I couldn’t understand a word from those boys. I was wondering if it’s Danish or kind of Arabic.  Maybe a mix of both languages. My black car arrived. I waved goodbye to the bus drivers and continued my journey. I was on my way to the project and everything went well.

The road to the chalet we stayed was so dark and wild like my forest on the bag, but without much forest. I saw a rabbit hopping on the fields and I felt like Alice in Wonderland.
Finally at the project.
(to be continued)

20. Prietena mea genială - Elena Ferrante - Dec 10, 2018 7:56:00 PM

Ce repede trece timpul, e deja decembrie iar eu doar ce am terminat de citit Prietena mea genială de Elena Ferrante, primul volum din seria Tetralogia napolitană. Am văzut că recent a apărut un serial ce are cartea la bază, iar trailer-ul lui mi-a stârnit interesul, așa că am intrat pe librăria online Libris și am luat cartea. 
Am citit foarte puține despre aceste volume, vreau să spun recenzii, probabil că nu mi-ar fi atras nici mie prea tare atenția dacă n-aș fi văzut trailer-ul ecranizării - recunosc - acesta m-a incitat în legătură cu cartea. Sunt câteva detalii interesante despre Prietena mea genială, încep așa:1. Eroina are numele autoarei - nu este volum biografic.2. Autoarea scrie sub pseudonim.3. L-au ecranizat pentru HBO și abia aștept să văd serialul.
Despre misterioasa autoareElena Ferrante este pseudonimul literar al unei scriitoare de origine italiană, identitatea ei este secretă. Dacă asta nu o face misterioasă, nu știu ce o face.Autoarea a fost nominalizată de revista Time  drept una dintre cele mai influente personalități în anul 2016. 
Să revenim încet la acțiunea cărții. Avem în față un bildungsroman în care ne este prezentată copilăria unei fetițe dintr-un cartier napolitan sărăcăcios - dar și viața celor din jurul ei. Facem astfel cunoștință cu Lenu (Elena), dar și cu Lila, prietena de care este extrem de apropiată.
Cele două fete cresc într-un mediu ostil, în anii de după al doilea Război Mondial moartea este la tot pasul și nu prea mai impresionează pe nimeni, cu atât mai puțin pe Lenu: "Lumea noastră era așa, plină de cuvinte care ucideau: crupul, tetanosul, tifosul exantematic, războiul, strungul, molozul, munca, bombardamentul, tuberculoza, supurația. Puteai muri și de lucruri care păreau normale. Puteai muri, de exemplu, dacă transpirai și apoi beai apă rece de la robinet (..) Puteai muri mai ales dacă primeai o lovitură în tâmplă." Pe lângă violență, sărăcie și nesiguranță - parcă tot universul naratoarei gravitează în jurul Lilei. Ea este ancora și stimulentul prietenei sale încă din clasele primare, ba chiar și după. Spre deosebire de Lenu, Lila renunță la studii după primii ani, pentru a ajuta în atelierul de reparat pantofi al familiei. 
Cu toate acestea, este o fire extrem de puternică și autodidactă - aflăm despre ea că frecventează biblioteca și ia cărți pe numele tuturor membrilor din familia sa - asta pentru că o carte e puțin pentru ea. 
Chiar și în continuarea studiilor, Lenu se gândește adesea la reacțiile pe care le-ar avea prietena sa la școală, la materiile la care s-ar descurca. Aceste gânduri o impulsionează pe tânără.
Copilăria lipsită de afecțiune, dar plină de frământări își lasă amprenta asupra Lilei - care devine impulsivă și își ia o poziție de apărare.Între cele două prietene este și o constantă competiție, fie că vorbim despre lectură, familie, bani, dezvoltare sau băieți. Lenu este cea care spune:
"Mă temeam că i se întâmplă lucruri, bune sau rele, fără ca eu să fiu prezentă. Era o spaimă veche, o spaimă care nu-mi trecuse niciodată: teama că pierzând fragmente din viața ei ar pierde din intensitate și importanță și viața mea."Adolescența le oferă prilejul de a explora puțin, cu toate acestea totul se învârte încă în mica lor lume haotică în care băieții bogați încearcă să seducă sau să violeze, fetele să se apere, să muncească și să studieze."- Încă doi ani: apoi iau diploma și am terminat.
- Nu, să nu termini niciodată: îți dau eu banii, trebuie să studiezi mereu.
- Mulțumesc, dar, la un momentdat, școlile se termină.
- Nu pentru tine: tu ești prietena mea genială, trebuie să devii cea mai bună dintre toți, bărbați și femei."

Să vă spun părerea meaMi-a plăcut extrem de tare cartea și povestea țesută pe marginea prieteniei dintre Lila și Lenu.
Mereu mi-am dorit și eu o prietenie idilică, interesantă și acum mă gândesc că ar fi fost frumos sa fie una ca a lor.
În orice caz, fiecare prietenie este unică și originală, Elena Ferrante reușește să creeze două personaje puternice unite printr-o conexiune extrem de stabilă - chiar dacă sunt la distanță una de cealaltă.
Acestea fiind spuse eu recomand călduros cartea - poate deveni un cadou de Crăciun valoros pentru un best friend forever.

Voi ce mai citiți?
21. Înainte să te cunosc - Jojo Moyes - Nov 18, 2018 10:58:00 PM

Am hotărât să citesc Înainte să te cunosc - bestseller New York Times - carte scrisă de Jojo Moyes - după ce am văzut ecranizarea.
Povestea în sine este extrem de simplă și aproape plauzibilă, dacă nu luăm în considerare posibilitatea de a întâlni un prince charming bogat în scaun rulant.
Louisa Clark - prescurtat Lou - are o viață simplă și lipsită de prea multe griji, cu excepția problemei constante a banilor cu care se confruntă familia sa.Lou este pusă în mare dificultate în momentul în care cafeneaua la care lucrează se închide și este nevoită să își găsească un loc nou de muncă într-un timp foarte scurt. Presiunea pe care o pun părinții și sora ei este mare, de vreme ce Lou era unul dintre principalii susținători financiari ai familiei. Însuși tatăl ei este în pericol de a rămâne șomer.
Fără a avea prea multe opțiuni din care să aleagă, Lou acceptă un post ca asistent personal al unui tetraplegic.Chiar dacă nu are calificare în domeniul îngrijirii persoanelor cu dizabilități, Lou se prezintă la noul loc de muncă fără mari așteptări, dar totuși curioasă. Acolo îi este prezentat Will Traynor, fost om de afaceri imobilizat de la gât în jos. 
Lipsit de dorința de a trăi și mai mereu ursuz, Will o pune la grea încercare pe Lou, a cărei trăsături sunt voioșia și vestimentația neobișnuită și colorată. 
„Să intri atât de puternic în viața altcuiva te obligă să regândești cine ești.” Louisa învață pas cu pas cu cine are de a face, Nathan - terapeutul și îngrijitorul lui Will, este cel care îi spune fetei cum să-i administreze medicația, cum să-l îngrijească și cum să se asigure că Will are tot ceea ce îi trebuie la îndemână.Când lucrurile par să se fi liniștit în casa Traynor, Louisa este șocată să constate că una dintre principalele sale îndatoriri este aceea de a împiedica un nou act suicidal din partea lui Will. Mama și tatăl bărbatului au reușit să-l salveze odată pe invalidul însetat de libertate de la o moarte lentă, după ce acesta a fost găsit într-o baltă de sânge, cu venele tăiate.

Louisa speră și să-l ajute pe Will să-și regăsească dorința de viață și să-l împiedice să recurgă la gestul extrem de care poate da dovadă un om disperat - sinuciderea asistată - pe care chiar părinții lui sunt nevoiți să o accepte ca pe o posibilitate.

Unii o pot numi lașitate, eu o numesc alegere, chiar dacă nu cea mai curajoasă. Am reușit să empatizez cu Will, care avusese lumea la picioare înainte să ajungă imobilizat. Viața în scaun nu este deloc ceea ce spera și se pare că preferă să își pună capăt zilelor în loc să-și accepte neputința. Cu toate acestea, prezența coloratei Louisa în casa lui pare să-i schimbe ușor direcția înspre care decurge viața lui.

Louisa reușește să descopere și ea mai multe despre propria persoană prin prezența lui Will lângă ea, el reușește să-i deschidă noi orizonturi și dorința spre un pic de aventură:

„Te-ai îndepărtat de experiențe de tot felul pentru că ți-ai spus că nu ești genul acela de persoană. Nu ai făcut nimic, nu ai fost nicăieri. Deci cum să ai cea mai vagă idee despre ce fel de persoană ești?”
Despre filmEste una dintre puținele dăți în care filmul mi se pare mai bun decât cartea. Probabil pentru că am văzut filmul și abia apoi am citit romanul.
Eu una m-am îndrăgostit de Louisa cea zâmbăreață și mereu binedispusă din film. Mi se pare extrem de frumos modul în care Emilia Clarke dă viață acestui personaj simpatic.
Cât despre gropițele lui Will și zțmbetul de prince charming, hmmm, îmi vine să-l iau acasă la mine pe Sam Claflin pentru modul în care joacă persoanjul.
Corpul lui Will este inert, dar Clafin, face din omul în scaunul rulant centrul de interes al filmului. Will nu vorbește mult, dar privirile lui spun totul.
Cuplul este fenomenal, fără să mai pomenesc de imaginea generală, culoarea ei, senzația de puțin comercial, senzual și decent.

Mi-a plăcut mult povestea în sine și exranizarea sa.
Despre autoarePe numele sau real Paulina Sara-Jo Moyes, scriitoarea britanica Jojo Moyes este nascuta pe data de 4 august 1969 la Londra. De profesie jurnalist, ea a lucrat timp de zece ani la ziarul "The Independent". A debutat ca scriitoare in anul 2002 cu romanul "Sheltering Rain", insa cel mai mare succes l-a avut cu "Me Before You", un roman de dragoste tradus in peste 30 de limbi si ecranizat in ianuarie 2013. Jojo Moyes a castigat de doua ori premiul pentru cel mai bun roman de dragoste al anului. Povestile ei se impletesc in drame de mare intensitate emotionala, contin iubiri patimase si imprevizibile, cu personaje incantatoare care fac deliciul actualei generatii. Romanciera din Marea Britanie, Jojo Moyes, este casatorita cu un jurnalist si au impreuna trei copii.
Pe găsiți mult mai multe dintre cărțile autoarei. 
Voi ce citiți?Ați citit această carte? 

22. Ce formă are dorul? - Oct 23, 2018 9:58:00 PM

Ce formă are dorul?Personal n-am știut ce este dorul până când a rămas doar golul. În felul acesta am reușit să realizez ce formă are dorul. Are forma rămasă în urma dispariției.Toate lucrurile lui erau neatinse, portofelul și cheile erau acolo unde le-a lăsat, mașina parcată sub geam și hainele puse neglijent prin baie.Mașina. Cine s-o deschidă în lipsa lui? Cine s-o pornească? Eu? Ar fi însemnat să o profanez deschizându-i ușile, curățând interiorul. Am făcut-o și pe asta în cele din urmă. A durut groaznic și nu vreau să mă gândesc câte noduri mi-au stat în gât când am scos uneltele și lucrușoarele, am golit interiorul de personalitatea lui. A trebuit. Așa merg mai departe.
De ce nu conduci tu mașina asta?  Nu am permis de conducere.De ce nu faci școala de șoferi?....pentru că vreau să merg mai departe.... altfel.
Nu mai e, a rămas un gol imens. Cum să-l umplu?... aaaa, dar n-a rămas doar golul. A rămas și multă durere, panica aceea că lipsește, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă mai sărută pe creștet când mă îmbrățișează strâns, nu mă mai ceartă și nu mă mai iartă.Nu mai e... 
Ce mă fac acum?

23. Intermitențele morții - José Saramago - Oct 1, 2018 5:00:00 AM

Acest articol este un Guest post - autor recenzie Cătălina Sas

În cursul peregrinărior mele printre rafturile librăriilor, mi-a atras atenția un  scriitor mai puțin promovat la noi, și anume portughezul José Saramago. Părerile despre opera lui sunt în general împărțite, așadar mi-a trebuit puțin timp pentru a-mi aduna curajul să citesc ceva scris de el. Opera lui Saramago ridică probleme de conștiință și filozofie serioase care pun cititorii pe gânduri. Fina ironie, umorul subtil, precum și referințele culturale atipice fac lectura una savuroasă. Am terminat recent de citit cartea ,,Intermitențele morții”. Mi s-a părut o lectură care provoacă la meditație, o carte care expune ipotetic o situație la care fiecare persoană s-a gândit măcar o dată în viață : nemurirea.
Despre carte Într-o țară a cărei nume nu este menționat, moartea își încetează dintr-o dată activitatea, fără nici un motiv aparent. Oamenii încetează dintr-o dată să mai moară, dar bolile de care suferă continuă să îi chinuie. Muribunzii rămân într-o stare suspendată între viață și moarte. După o scurtă perioadă de euforie, încep să apară tot felul de probleme sociale și politice  pe care conducerea nu prea știe cum să le gestioneze. 
De asemenea și Biserica intră într-o perioadă de criză, însă vă las pe voi să citiți pentru a afla cum, și dacă aceste probleme se soluționează. Cartea pare împărțită în două părți, deși acest lucru nu este delimitat în mod concret, însă dacă veți citi cartea, vă veți da seama la ce mă refer. Prima parte, care se bazează mai mult pe descrierea repercursiunilor nemuririi, poate deveni la un moment dat plictisitoare, deoarece ca cititor, ești bombardat cu informații. Însă din loc în loc apar anumite referințe culturale și ironii subtile care aduc zâmbetul pe buze. Sunt chiar binevenite pentru a destinde puțin acea atmosferă serioasă, apăsătoare care emană din acest univers.
A doua parte este puțin mai dinamică și prezintă reîntoarcerea morții după o perioadă de câteva luni. Aceasta a hotărât să le dea oamenilor o perioadă de o săptămână în care să se pregătească pentru moarte. Plicurile de culoare mov care aduceau sentința morții au devenit motiv de panică al oamenilor. Noul sistem implementat părea că funcționează foarte bine, până când una dintre scrisori s-a întors la destinatar. Neînțelegând ce se întâmplă, moartea hotărăște să ia formă umană pentru a putea cerceta problema. Se transformă într-o femeie atrăgătoare și treptat intră în viața violoncelistului pentru a afla ce a putut împiedica scrisoarea să ajungă la el. 
Transformarea aleasă de Saramago mi se pare o modalitate prin care moartea, în general abstractă, sau definită prin clasicul stereotip de schelet îmbrăcat într-o mantie neagră cu glugă și coasă, este umanizată, pentru a fi mai accesibilă cititorului.
Să vă spun părerea meaLectura acestei cărți a fost una savuroasă. Saramago ridică probleme interesante, pe care fiecare om și le-a pus măcar o dată în viață. Pe lângă problema nemuririi, este reliefată și totodată satirizată atitudinea Bisericii în ceea ce privește moartea și repercursiunile nemuririi asupra activității ei. De asemenea, mi s-a părut interesant și faptul că se face diferența dintre moartea universală și moartea cotidiană. Ceea ce mi-a adus zâmbetul pe buze a fost felul în care Saramago își parodiază propriul stil de a scrie, care, de altfel a fost subiectul a numeroase discuții :,,De la început, spuse el, caligrafia e ciudat de neregulată, pare că s-au adunat aici toate felurile cunoscute, posibile și aberante de a trasa literele alfabetului latin, ca și cum fiecare dintre ele ar fi fost scrisă de o altă persoană, dar asta încă s-ar putea ierta, încă ar putea fi luat ca un defect minor dacă ne gândim la sintaxa haotică, lipsa punctelor finale, nefolosirea de paranteze absolut necesare, eliminarea obsesivă a paragrafelor, folosirea virgulelor pe sărite și, păcat de neiertat, intenționata și aproape diabolica abolire a majusculelor.”Deși într-un fel, finalul pe care Saramago a ales să-l dea cărții mi se pare puțin cam forțat, consider că această carte merită a fi citită pentru situația ipotetică pe care o prezintă. Nemurirea este un subiect care a preocupat omenirea dintotdeauna, mulți dorind să o obțină. Însă scriitorul ne arată că nu tot ceea ce ne dorim este benefic pentru noi. 
24. Fata cu palton albastru - Monica Hesse - Sep 27, 2018 8:40:00 PM

"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva/ Cu umbra unui copac/ Sau mai bine, sau mai bine/ Cu umbra ta." oh, versurile clasice ale lui Nichita Stănescu pe care le recităm odată cu primul val de frig și frunziș căzut.
Acum că a venit un val de frig polar peste România - și când spun polar vreau să subliniez faptul că este foarte frig - am stat mai mult pe acasă și am citit. Am terminat de Fata cu palton albastru de Monica Hesse azi.
Nu-mi făcusem mari speranțe în legătură cu acțiunea cărții, dar am fost totuși curioasă de vreme ce am văzut-o bine promovată prin librării și nu numai.
Acțiunea cărții este plasată în Amsterdam, anul 1943, odată cu ocuparea orașului de către naziști. Hanneke are trăsături ariene (tenul alb și părul blond), aparență ce o ajută în procurarea și livrarea mărfurilor de pe piața neagră.
Adolescenta le ascunde părinților săi adevărata natură a ocupației sale și se gândește necontenit la iubitul ei Bas, înrolat voluntar în armată și ucis pe front când nemții au invadat țara.
"Fetele îndrăgostite fac lucruri disperate și creative."De parcă războiul, raziile germane și interdicțiile de circulație nu ar fi suficiente, viața lui Hanneke se complică și mai tare din momentul în care una dintre clientele sale, doamna Janssen, o roagă să găsească o adolescentă evreică. Mirjam parcă se evaporă din casa în care bătrâna clientă a lui Hanneke o ținea ascunsă de raziile naziștilor. Unul dintre semnalmentele tinerei dispărute este paltonul albastru pe care aceasta îl purta.
Inițial reticentă, Hanneke acceptă totuși provocarea de a da de urma fetei și se trezește prinsă într-o încrengătură de situații, misterul din jur devine din ce în ce mai amplu. Hanneke apelează la ajutorul lui Ollie, fratele lui Bas.

Datorită lui, Hanneke intră în Rezistență și se vede nevoită să  devină complice al membrilor acestei organizații - asta pentru a reuși să recompună puzzle-ul dispariției lui Mirjam și al găsirii ei totodată.
"mi se părea un schimb corect și onest: să salvezi o viață după ce ai distrus una." Hanneke află detalii interesante despre viața lui Mirjam, detalii legate de familia ei, de prietenele sale dar și de băiatul de care se presupune că aceasta era îndrăgostită. Tânăra căutătoare își vede oarecum oglindită viața în cea a adolescentei dispărute. Remarcă nenumărate similitudini între ea și copila de liceu. 
Să vă spun părerea meaBazat pe fapte istorice adevărate - precum ocuparea nazistă din timpul celui de al Doilea Război Mondial dar și deportarea evreilor - acțiunea este o îmbinare interesantă între realitate și ficțiune. Fata cu palton albastru  este un mister foarte bine creionat.
A fost puțin frustrant că la un momentdat eram chiar curioasă în legătură cu soarta lui Mirjam, dar eram din ce în ce mai afundați în detalii despre viața ei de dinainte de Război.Cu toate acestea, mi-a plăcut foarte mult romanul și îl recomand cu încredere amatorilor de literatură Young Adult, mister și celor interesați să citească despre al Doilea Război Mondial.
Încadrez cartea în aceeași categorie cu romane precum: Băiatul cu pijamale în dungi, Se numea Sarah sau Copilul lui Noe - romane pe care le-am citit cu ani în urmă. 
Voi ce mai citiți? Cum ați petrecut vacanța? Vă bucură începerea noului an universitar?
25. Vara cu dor de ducă - Wanderlust summer - Sep 20, 2018 11:52:00 AM
Admiram Varșovia - Polonia

S-a încheiat vara, am trecut prin toate ușile deschise anul acesta și încă am în mine dor de ducă. Anul acesta am vizitat cele mai multe țări din viața mea: Ungaria, Polonia, Slovacia, Lituania plus puțin din România (marea și muntele) - toate în trei luni. 
Când crești și trăiești mai mult pe lângă casă - credeți-mă, e mult. Pentru mine au fost experiențe extraordinare, mi-am făcut prieteni veniți din șase țări: Lituania, Slovacia, Spania, Bulgaria, Iordania și Liban.
Camping lângă Vilnius - Lituania

Am descoperit tradiții, obiceiuri, locuri, povești și oameni care m-au învățat că suntem diferiți și în același timp similari, de oriunde am veni.

Am realizat că peste tot oamenii sunt frumoși - dornici de cunoaștere și că există dorință de comunicare indiferent de locul din care provenim.

Pe lângă Munți Pieniny - Munții Tatra în Slovacia

Lucruri noi pe care le-am făcut vara aceasta: am văzut muntele și marea în același an, am mers cu barca, am dormit în cort, am probat un hijab, am gustat preparate specifice unor țări noi, am participat la discuții pe teme ecologice și drepturile omului, am învățat câteva cuvinte în limba arabă și lituaniană, dar am aflat pe pielea mea încă odată cât este de importantă comunicarea într-o limbă internațională - engleza. Am ieșit din zona de confort.
Cu barca pe Valea Dunajec - granița dintre Slovacia și Polonia

Munții Tatra în Velka Lomnica, Slovacia

Prin România am văzut munții și marea. Am călătorit mult cu trenul și trebuie să recunosc că avem o țară senzațional de frumoasă. 
Parcul de distracții din CostineștiMarea Neagră, Stațiunea NeptunSalina Turda, RomâniaAlba Iulia, România

Acum sun acasă de trei zile - după YouthExchange-ul din Slovacia și parcă nu m-am acomodat, parcă multe îmi sunt cam străine încă.
De acum încolo am să călătoresc mai mult prin intermediul cărților, al filmelor. Asta până la următoarea oportunitate de a călători și fizic, desigur.Voi ce mai faceți? Vara voastră cum a trecut?